Cornel Dinu a debutat la naţională în mai 1968, la Linz, 1-1 cu Austria. Căpitan era Ion Barbu, de la Argeş, erau, el şi Deleanu, debutanţi, alături de Coman, Ivăncescu, Hălmăgeanu, Grozea, de la Petrolul, Dobrin, Puiu Ionescu, Sasu, de la Farul, ca şi Kallo, cel ce-a dat golul nostru.
S-a retras tot primăvara, în aprilie ’81, după 75 de meciuri. Şi 7 goluri înscrise. Fusese cel mai bun atunci, la Guadalajara. Debutase sub Angelo, trăgea cortina sub Valentin Stănescu. Tot un amical, 1-2 cu Danemarca, la Copenhaga. Iată ultima naţională care l-a avut pe teren, căpitan, desigur: Cristian – Negrilă, Sameş, Dinu, Ungureanu – Balaci, Beldeanu, Iordănescu – Crişan, Cămătaru, Ungureanu. Cămătaru, adversarul lui direct din campionat, avea 22 de ani. El – 33.
Tags: angelo niculescu, coman, cornel dinu, dobrin, ivancescu, marius mitran, povestile lui mitran, romania
Câteodată viaţa trişează. Sau, şi mai adevărat, rareori nu trişează. Şi atunci n-o face pentru că întâlneşte şi se dezvăluie în nişte oameni care nu-i permit să mintă, construiţi altfel, dintr-un soi de val umblător, în stare să facă bine, să cureţe ce-i murdar şi să spele urechile celor capabili să-i asculte. Cum sunt puţini oamenii aceştia, sunt şi mai puţini cei care fac din lumea lor, cea adevărată, cu norme şi virtuţi, un câmp de luptă, neabandonând starea verticală. Pur şi simplu, pe baricade. Dar aici, odată ajunşi în acest punct, mai poate fi pusă o singură întrebare: merită?
Tags: adrian paunescu, cheran, cornel dinu, dinamo, flacara, kosice, lucescu, marius mitran, mister
Ştiam de mult povestea. Am mai spus ce cărţi mi-a cumpărat în copilărie tata, începând cu „Perla Neagră” a lui Alain Fontan. O dată i-am cumpărat şi eu, o dată sau de mai multe ori, nu mai ştiu, dar am rămas doar cu una între timp. E vorba de biografia lui Dobay, „Şut… goool!”, un volum pe care îl ştiam pe de rost şi cred că foarte puţin îmi trebuie să-l deschid ca să mi-l amintesc frază cu frază. Mi-e însă foarte greu să trec de pagina de gardă, acolo unde i-am scris, cum fusesem învăţat de mama, atunci când i-am dăruit cartea, „Mitran Marius Emil dăruieşte această carte tatălui său cu ocazia împlinirii a 46 de ani de viaţă.”
Tags: calul, CCA, dobay, povestile lui mitran, ripensia, timisoara
În mai 2001, sunt 11 ani de atunci, mă îndârjeam să inventez o revistă de sport. Eram o mână de oameni şi, redactor-şef fiind, căutam un subiect care să ţină coperta primului număr. Nu subiectul îl căutam de fapt, ci varianta realizării lui. Îl alesesem pe Chivu, care era, la doar 20 de ani, căpitanul lui Ajax, dar şi al naţionalei, avea în spate un turneu final, la Euro 2000, unde jucase alături de Hagi, Gică Popescu şi Belodedici, de Dan Petrescu sau Adi Ilie, cu care bătuse Anglia, căreia îi şi marcase un gol. Vorbim aşadar câteva zile la telefon, el, de regulă, dintr-un Mitsubishi bleu, de pe artera A 10, care lega Amsterdam Arena de casă, eu din apartamentul de pe Dorobanţi, vizavi de ASE, unde în 4 camere înghesuiserăm şi redacţia, avea 5 oameni, şi layout-ul şi secretariatul.
Tags: ajax, BOBBY HARBST, chivu, life sport, mitran, pisti covaci
Vorbeam la „Replay” despre ultimul meci din comunism Steaua – Dinamo, în Ghencea, în 9 septembrie ’89 şi nu ştiam de ce nu-mi amintesc, de ce nu am repere, de ce nu ştiu nimic despre ziua aceea, în afara casetei cu meciul. De ce?
…Au trecut 22 de ani de atunci. Aveam 22, acum am 44 de ani. A fost ziua noastră, într-adevăr, a mea, a tatei, a Craiovei. De aceea prin barajul închis de amintiri nu aveam Steaua şi Dinamo. Ziua Craiovei în, probabil, cel mai greu meci din istoria ei, astăzi suspendată.
Tags: adrian paunescu, augustin, constantin nuta, coras, craiova, custov, dan claudiu tanasescu, dan daniel, dinamo, mitran, orac, steaua, stefan andrei, stefan stoica, victoria, zare
Am amintiri şi foi albe pe care să încarc toată gama lor începută cândva, undeva. Nici eu nu ştiu când, nici eu nu-mi mai aduc aminte unde. Craiova e oraşul şi, în vis, crezând ca un prost, sau ca în cântec, că stelele care cad nu pier, mă iluzionez că am iar 18 ani şi urc treptele de beton de la stadion. Care e plin când ajung sus şi-l pot cuprinde, întreg, cu privirea. N-am steag alb-albastru, dar îl am pe tata, ceea ce e totul. Ne găsim locuri şi el dă drumul la radio, încetişor.
Tags: 7, craiova, mitran, zoli crisan
Cu Ilie Balaci, prieten rar, am făcut un film acum doi ani, în ianuarie 2010, în Kuweit şi am făcut ca o viaţă, a mea, să fie într-un fel încă din prima zi în care l-am văzut. Şi în film şi dincolo de cei 20 de ani de presă în care am manevrat toate exerciţiile de admiraţie asupra sa am strâns material sentimental cât pentru o carte pe care ne-o tot promitem că o vom scrie, dar care, iată, întârzie să-l cuprindă. Poate la anul.
Halagian e antrenorul lui Dobrin, aşa cum Bela Karoly e al Nadiei. Sunt interdependenţi, dar istoria a păstrat, se pare, doar unul. Halagian nu poate fi desprins de anii, mulţi, în care a stat pe banca Argeşului, iar în teren juca Dobrin. Povestea este despre cel pe care generaţiile mai tinere îl ştiu drept „Armeanul”. Jucător de nivel mediu, crescut la „Tânărul dinamovist” încă de la 11 ani, s-a impus la Minerul Baia Mare, între altele, dar mai ales, în două perioade, la începutul şi la sfârşitul anilor ’60, la Dinamo Piteşti, primul club exclusiv de fotbal de după război, altfel o marcă înregistrată a Ministerului de Interne.
Am avut întotdeauna credinţa că Progresul e o echipă senină, de ţinut cu ea, bleu-albastră, ca situaţia şi cerul de deasupra noastră. Ca oltean refugiat în sentimente bucureştene, Progresul anilor ’70, atunci când am descoperit echipa, îmi inducea o simpatie bizară: era o parte a oraşului de care te puteai ataşa. Progresul nu făcea rău, nu avea terenuri minate, ca-n Giuleşti, nu era Steaua, evident şi mai ales nu era Dinamo, adică Miliţia.
Romania a dat fotbalului un jucator care a evoluat in aceeasi etapa la doua echipe: Mironas. Cazul e deja arhicunoscut. Azi vi-l prezentam pe Daniel Nanu, ziaristul care a discutat luni in Gazeta Sporturilor cu Sorin Cartu, iar a doua zi cu acelasi antrenor in Adevarul. Reamintesc informatia ca publicatiile se afla in trusturi concurente. Nu zicem ca e rau sau interzis, doar ne amuzam:) O fi fost o singura discutie sau cate una pentru fiecare ziar in parte?
Tags: adevarul, cartu, daniel nanu, gsp, kazahstan
Recent Comments