În mai 2001, sunt 11 ani de atunci, mă îndârjeam să inventez o revistă de sport. Eram o mână de oameni şi, redactor-şef fiind, căutam un subiect care să ţină coperta primului număr. Nu subiectul îl căutam de fapt, ci varianta realizării lui. Îl alesesem pe Chivu, care era, la doar 20 de ani, căpitanul lui Ajax, dar şi al naţionalei, avea în spate un turneu final, la Euro 2000, unde jucase alături de Hagi, Gică Popescu şi Belodedici, de Dan Petrescu sau Adi Ilie, cu care bătuse Anglia, căreia îi şi marcase un gol. Vorbim aşadar câteva zile la telefon, el, de regulă, dintr-un Mitsubishi bleu, de pe artera A 10, care lega Amsterdam Arena de casă, eu din apartamentul de pe Dorobanţi, vizavi de ASE, unde în 4 camere înghesuiserăm şi redacţia, avea 5 oameni, şi layout-ul şi secretariatul.
Tags: ajax, BOBBY HARBST, chivu, life sport, mitran, pisti covaci
Vorbeam la „Replay” despre ultimul meci din comunism Steaua – Dinamo, în Ghencea, în 9 septembrie ’89 şi nu ştiam de ce nu-mi amintesc, de ce nu am repere, de ce nu ştiu nimic despre ziua aceea, în afara casetei cu meciul. De ce?
…Au trecut 22 de ani de atunci. Aveam 22, acum am 44 de ani. A fost ziua noastră, într-adevăr, a mea, a tatei, a Craiovei. De aceea prin barajul închis de amintiri nu aveam Steaua şi Dinamo. Ziua Craiovei în, probabil, cel mai greu meci din istoria ei, astăzi suspendată.
Tags: adrian paunescu, augustin, constantin nuta, coras, craiova, custov, dan claudiu tanasescu, dan daniel, dinamo, mitran, orac, steaua, stefan andrei, stefan stoica, victoria, zare
Am amintiri şi foi albe pe care să încarc toată gama lor începută cândva, undeva. Nici eu nu ştiu când, nici eu nu-mi mai aduc aminte unde. Craiova e oraşul şi, în vis, crezând ca un prost, sau ca în cântec, că stelele care cad nu pier, mă iluzionez că am iar 18 ani şi urc treptele de beton de la stadion. Care e plin când ajung sus şi-l pot cuprinde, întreg, cu privirea. N-am steag alb-albastru, dar îl am pe tata, ceea ce e totul. Ne găsim locuri şi el dă drumul la radio, încetişor.
Tags: 7, craiova, mitran, zoli crisan
Cu Ilie Balaci, prieten rar, am făcut un film acum doi ani, în ianuarie 2010, în Kuweit şi am făcut ca o viaţă, a mea, să fie într-un fel încă din prima zi în care l-am văzut. Şi în film şi dincolo de cei 20 de ani de presă în care am manevrat toate exerciţiile de admiraţie asupra sa am strâns material sentimental cât pentru o carte pe care ne-o tot promitem că o vom scrie, dar care, iată, întârzie să-l cuprindă. Poate la anul.
Halagian e antrenorul lui Dobrin, aşa cum Bela Karoly e al Nadiei. Sunt interdependenţi, dar istoria a păstrat, se pare, doar unul. Halagian nu poate fi desprins de anii, mulţi, în care a stat pe banca Argeşului, iar în teren juca Dobrin. Povestea este despre cel pe care generaţiile mai tinere îl ştiu drept „Armeanul”. Jucător de nivel mediu, crescut la „Tânărul dinamovist” încă de la 11 ani, s-a impus la Minerul Baia Mare, între altele, dar mai ales, în două perioade, la începutul şi la sfârşitul anilor ’60, la Dinamo Piteşti, primul club exclusiv de fotbal de după război, altfel o marcă înregistrată a Ministerului de Interne.
Am avut întotdeauna credinţa că Progresul e o echipă senină, de ţinut cu ea, bleu-albastră, ca situaţia şi cerul de deasupra noastră. Ca oltean refugiat în sentimente bucureştene, Progresul anilor ’70, atunci când am descoperit echipa, îmi inducea o simpatie bizară: era o parte a oraşului de care te puteai ataşa. Progresul nu făcea rău, nu avea terenuri minate, ca-n Giuleşti, nu era Steaua, evident şi mai ales nu era Dinamo, adică Miliţia.
Romania a dat fotbalului un jucator care a evoluat in aceeasi etapa la doua echipe: Mironas. Cazul e deja arhicunoscut. Azi vi-l prezentam pe Daniel Nanu, ziaristul care a discutat luni in Gazeta Sporturilor cu Sorin Cartu, iar a doua zi cu acelasi antrenor in Adevarul. Reamintesc informatia ca publicatiile se afla in trusturi concurente. Nu zicem ca e rau sau interzis, doar ne amuzam:) O fi fost o singura discutie sau cate una pentru fiecare ziar in parte?
Tags: adevarul, cartu, daniel nanu, gsp, kazahstan
Cred că la televizor mai văzusem ceva jocuri, dar dinaintea partidei din Ziua Copilului 1975, când am primit de la tata şi o minge de fotbal adevărată (din piele, adică…), nu ţin minte decât golul lui Crişan, de pe Santiago Bernabeu, într-un alt 1-1, din preliminariile C.E. cu Spania, evident. Meciul fusese în aprilie, acelaşi an. Cu siguranţă, mai văzusem meciuri la televizor şi acum, căutând prin ziarele de atunci, sunt tentat să cred că, da, şi meciul cu Spania l-am văzut, ba poate şi pe cel cu Turcia, da, parcă era golul lui Lucescu ori nu…
Tags: crisan, mitran, povestile lui mitran, santiago bernabeu, spania
În recepţia de la Digi Sport, Cristian Ţopescu refuză o ciocolată caldă, dar mă invită să iau loc alături, pe fotoliu. „Am citit povestea Venusului, din Naţional. Nu ţi-am spus însă atunci, la radio, cum intram pe stadion, aveam câţiva ani doar şi mă târam pe burtă să trec pe sub un gard de sârmă, mă mai juleam, dar apucam să trec şi să-i văd pe David, Il Dio, pe Sfera, pe Bodola… Da, am fost venusist, ca şi tatăl meu!…”
Tags: bodola, cristian topescu, david, digisport, hitler, jilava, legionari, maresalul antonescu, marinescu, marius mitran, povestiel lui mitran, rapid, venus
Ianuarie 1936. Prietenul de dame, razii şi dosare al Majestăţii Sale Carol al II-lea, zis Carolică, generalul Gabriel Marinescu, zis „Împăratul”, devine preşedintele Venusului. N-are încă 50 de ani, dar are, în schimb, multe de plătit. Noaptea iese, din când în când, făcându-i escortă, cu Suveranul, uşor deghizat. Caută fete frumoase pentru priapicul rege, asta când nu le aleg din cabinele de machiaj ale marilor teatre bucureştene. Într-o astfel de noapte obţine şi conducerea „negrilor”.
Tags: ferdinand, marinescu, marius mitran, povestile lui mitran, venus
Recent Comments