EXCLUSIV / Cum a încasat-o Ilie Dumitrescu pentru că nu a ascultat ordinul patronului elen de la Akratitos

Lucian Ionescu

Salamanca, Spania. O seară de noiembrie în plină fiestă a studenţilor farmacişti. Un restaurant select, o friptură de vită şi un pahar cu vin roşu. Partener de dialog şi şpriţ, Lucian Marinescu, fostul jucător al Rapidului. Subiectul? Întâmplător…Ilie Dumitrescu.

În 2005, Iliuţă cel veşnic fercheş mima antrenoratul prin Grecia, la Akratitos Atena. Printre alţii, îi avea în lot pe românii Lucian Marinescu şi Bogdan Stelea. Patron la club, un fel de Gigi varianta elenă. Afacerist de succes în lumea delicată a gunoaielor şi reprezentant de vază în structurile mafiote de lângă Acropole, zbir la gruparea pe care o păstorea.

Meci de campionat cu Ionikos Nikea. 0-0 la pauză, Akratitos nu jucase mai nimic. Gelat, frezat, cu costumul la dungă, cu pieptul înainte, mândru, Ilie Dumitrescu intră în cabina antrenorilor. De ce mândru? Pentru că tocmai refuzase ordinul sosit din lojă de a schimba un jucător. Trec 30 de secunde. Patronul gunoiero-mafiot dă buzna în cabină însoţit de două gorile. Aflat pe culoar, Stelea îşi lipeşte urechea şi chelia de uşa vestiarului. Ce se aude? „trosc, bum, poc…aoleuuuu!…plus niscaiva înjurături în dulcele grai atenian”. Uşa se izbeşte de Stelea, apoi de perete. Cu părul vâlvoi şi cu cravata sugrumându-i mărul lui Adam, Ilie iese ca o furtună. Nu face dreapta către tunelul dinspre teren, ci stânga, spre ieşirea din stadion. În urma lui rămâne doar un norişor de praf.
Minutul 90, meciul s-a încheiat 0-0. Minutul 91, Stelea pune mâna pe telefon. Ţârrrrr!

Stelea: Alo, Ilie, ce faci? Ne-ai lăsat aici, pe mine şi pe Lucică…
Dumitrescu: Măi băieţi, descurcaţi-vă! Scapă cine poate!

11 august 2010, ora 13.30. Privesc conferinţa de presă legată de instalarea lui Ilie Dumitrescu în funcţia de antrenor al Stelei. Acum am înţeles de ce a ajuns Ilie la Steaua. Pentru că e pregătit în orice moment să încaseze un şut în fund şi să se tireze pe uşa de serviciu.