Reportaj scos de la naftalină: Cum a petrecut Daniel Nazare la Napoli necalificarea Stelei alături de Narcis Drejan

Am plecat cu olteanul napoletan Drejan la Napoli chiar in ziua meciului, miercuri 15 decembrie 2010. Ne-am luat bilete de avion chiar in momentul tragerii la sorti a grupelor Europa League, adica exact atunci cand Meme Stoica se pregatea de un alt proiect de anvergură: FC Vaslui:)))

Napoli e un oraş al contrastelor. Aveam s-o descoperim destul de repede, venind cu trenul dinspre Roma Termini. Piazza Garibaldi, unde e “Stazione Centrale”, e un fel de Lipscani ceva mai larg, cu chinezării, ochelari de soare întinşi pe cearceafuri, chiloţi şi portofele la vânzare, negrii îngheţând de frig şi un McDonald‘s generos la preţuri, cu oferte de hamburgeri la 0,5 euro. La doar şase staţii de autobuz e golful, cu hoteluri şi restaurante de cinci stele, acolo unde a stat şi delegaţia Stelei, dar şi cu diguri ca la Mamaia, pe care nu se plimbă, însă, nimeni, probabil din cauza celui mai mare val polar care a lovit provincia Campania în ultimii 15 ani.

Ca să ajungi să vezi marea, trebuie totuşi să eviţi autobuzul şi s-o iei pe jos. Traficul e blocat. Nu din cauza vreunui accident, ci pentru că aici sunt mai multe maşini (aproape toate lovite) decât bucaţi de borduri. Nu există semafoare, iar dacă dai de vreunul, constaţi că nu se respectă nicio culoare. Un carabinier mănâncă un şandviş pe trotuar şi pare mai atras de o tânără decât de ambuteiajul care a paralizat câteva artere importante. Cei mai câştigaţi sunt cei cu scuterele, care se preling printre maşini ca nişte furnici.

Tonul la înjurături în româneşte

Drumul spre stadion se face cu metroul, aşa că nu trebuie să spunem nimic în română. Isteria presei din ţară, care susţine că aici te împuşcă napoletanii direct de pe scutere sau că te atacă în metrou, punându-ţi briceagul la gât, ne trece ca un fulger prin cap. Nu zicem nimic, aşa e convenţia, dar ultraşii napoletani, cu fulare cu chipul marelui Diego Maradona la gât, ne zâmbesc complice, semn că ne-au recunoscut. „3-0, doppietta Cavani!“, ne strigă un tip grizonat, care pare trecut de 40 de ani. Ne mutăm undeva în spatele vagonului pentru a fi mai puţin expuşi. Dar nu e chip! Câţiva puşti studiază pe o hârtie înjurături în româneşte, probabil printate de pe un site. „Sugi p**a, Steaua!“. Îi auzim cum repetă unul după celălalt şi ne crucim. Nu sunt români, ci italieni, pregătiţi să ne dea o lecţie de limba română la care Gigi Becali ar râde sacadat, iar CNA ar închide cu lanţuri orice televiziune.

Cel mai mare fan al Stelei de peste hotare, gălăţeanul Gabi Mirza, venit tocmai din Irlanda să fie alături de trupa din Ghencea şi de prietenul lui din copilărie Meme Stoica

Golul lui Cavani vine cu desertul

“San Paolo” pare un OZN aterizat în gunoaiele oraşului Napoli, fiindcă groapa noastră de la Glina aduce cu un etaj de mall pe lângă ceea ce vedem pe străzile adiacente arenei. La intrarea pe stadion, fiecare fan primeşte câte o căciulă cu însemnele grupării. Masa presei aduce cumva cu cea din Giuleşti, aveam să descoperim târziu de ce. Avem, totuşi, Internet. Trei suporteri ai echipei lui Mazzarri ne ameninţă – ca şi cum noi am fi Steaua – că ne vor bate cu 1-0. Zâmbim. Ultimele minute sunt de foc, cu 50.000 de oameni care dau în clocot în aşteptarea unui gol. Golul de aur. Napoletanii de dincolo de masa presei se enervează şi ne servesc primele feluri de mâncare: ne arată pumnii, apoi degetele mijlocii şi, în minutele de prelungire, chiar ne ameninţă că ne vor tăia gâturile. Golul lui Cavani vine cu desertul. Pe arena rapidistă, câţiva scuipaţi ar fi făcut parte din meniu, dar aici ne-am trezit cu o ploaie torenţială, în rafale.

Un Lăcătuş livid şi un MM Stoica îngenuncheat

Stewarzii nu au chef de noi, se îmbrătişează, jubilează sau râd. Noi ne retragem pe scări, ultima imagine fiind un Lăcătuş livid şi un MM Stoica îngenuncheat lângă banca noastră tehnică. Coborând treptele, ne vine în minte motto-ul de pe site-ul lui MM: „Meglio morire in piedi que vivere una vita in ginnochio“. Apoi vacarmul din tribune şi drumul spre hotel în metrou, fără niciun fel de incident, dar cu fularul lui Napoli la gât. A fost atât de frig, un grad sub minus, că susţinătorii napoletani n-au mai rămas pe străzi să celebreze calificarea, ci au intrat în case, la căldură.

Tags: daniel nazare, mihai stoica, narcis drejan, san paolo, steaua-napoli 1-0